Oraşele Lumii

Muntele Sinai este un munte din mijlocul aridei Peninsule Sinai, înconjurat de alţi munţi cu înălţimi mai mari. Muntele Sinai atinge aproape 2285 de metri înălţime şi se găseşte lângă Muntele Sfintei Ecaterina, care are 2637 metri înălţime. La picioarele Muntelui Sinai se găseşte Mănăstirea Sfintei Ecaterina, la o înălţime de 1200 de metri. Potrivit Scripturii, Muntele Sinai este muntele unde Domnul s-a întâlnit cu Moise şi cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din Egipt. (Ieşirea, cap. 19-31).

Betleemul se află la circa 9 km sud de Ierusalim. În evreieşte Bet Lehem înseamnă casa pâinii; în arabă Bayt Lahm, înseamnă casa cărnii. Două nume profetice: aici avea să se nască cel care ne-a lăsat ca hrană propria carne sub chipul pâinii.

Situat la nord-est de Ierusalim, la circa 40 de kilometri distanta, Ierihonul este in prezent o “insula” palestiniana in teritoriul Israelului. Biserica Ortodoxa Romana a primit prin donatie, inainte de Revolutie, de la un credincios roman stabilit in zona, un teren la care s-au mai adaugat altele limitrofe, ajungand in prezent la o suprafata de 3000 mp. Cu mari sacrificii s-a construit incepand din anul 1999 un Asezaman Romanesc extrem de primitor pentru pelerinii romani sositi din tara sau de pe toate meridianele globului in Tara Sfanta.

Manastirea "Sfanta Ecaterina" este, de aproape un mileniu si jumatate, unul din cele mai celebre centre de pelerinaj ale Ortodoxiei si o cetate a spiritualitatii patristice si filocalice. Puterea cu care a traversat secolele este vizibila in arhitectura ei: un adevarat colos din piatra, zidit si pastrat aproape in forma initiala, de la imparatul bizantin Justinian cel Mare, din anii 550-551.

Bucureștiul se află în sud-estul țării, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului. Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1859 devine capitala României. (Foto: Piaţa Universităţii, Muzeul Eminescu, Palatul Patriarhiei, Palatul Parlamentului, Muzeul de Artă)

Zaheu era mai marele vameşilor din Ierihon. Copacul în care s-a urcat Zaheu era sicomor, un arbore exotic foarte asemănător cu smochinul, care în multe traduceri româneşti, pentru simplificare, a fost numit dud. Trunchiul acestui pom, acum uscat, se vede încă în curtea bisericii ortodoxe din Ierihon.

“A trebuit să intrăm adânc în vale, căci există multe chilii pustniceşti şi o biserică la locul Rugului. Rugul este verde până în zilele noastre. Acesta este Rugul despre care am vorbit mai înainte, cel din care Dumnzeu i-a vorbit lui Moise din flăcările focului. Rugul este într-o grădină foarte frumoasă din faţa bisericii.” (cf. Călătoriile Egeriei, ed. John Wilkinson).. Mănăstirea Rugului Aprins este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.

Mănăstirea se află la o distanţă de numai 20 de kilometri de Ierusalim, pe drumul ce se îndreaptă spre Ierihon. Valea numită “Wadi Kelt” străbate o insemnată parte din pustiul Iudeii. Valea pustiului Hozeva merge paralel cu drumul antic roman ce leagă Ierusalimul de Ierihon. Mănăstirea este aşezată pe panta abruptă a malului vestic al văii, într-o regiune mai mult palestinană decât israeliteană.

Pustiul Carantaniei cu Muntele Carantaniei – Muntele unde Mântuitorul a postit 40 de zile şi a fost ispitit de diavol – acum se găseşte o mănăstire ortodoxă.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina este o mănăstire din peninsula Sinai, la picioarele Munţilor Moise (Mount el-Deir) şi Sinai din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că Moise a văzut Rugul Aprins, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă.

Poarta lui David, cum i se mai spune, are spre capătul de vest al zidului sudic, are deasupra o inscripţie care atestă că a fost construită în anul 1541 de Soliman. Găurile provocate de obuze şi gloanţe care se văd în zidurile porţii amintesc de luptele crâncene care au avut loc în această zonă în 1948.

Serviciul funerar are loc în sinagogă. Inmormantarea se face cât mai repede cu putinţă. De regulă se foloseşte un sicriu simplu din lemn, dar acoperit, deoarece se consideră că este lipsă de respect ca oamenii să se uite la persoana decedată care nu îi mai poate privi. La mormânt se recită o rugaciune în amintirea celui decedat. Există tradiţia că sufletul mortului veghează timp de trei zile lângă corp, insă apoi il părăseşte pentru că nu se mai recunoaşte in el pe măsura trecerii timpului.