Dintre mânăstirile cari au fost distruse de perşi este şi Mânăstirea Sf. Gheorghe de la Hozeva. Această mânăstire datează de la începutul veacului al 5-lea şi, când te cobori din drumul cel vechi (Ierusalim – Ierihon) în valea Hozeva, ai impresia că ai intrat într-o cetate cu ziduri uriaşe de granit. Rămâi uimit de adâncimea prăpăstioasă a pârâului Hozeva şi de înăţimea stâncilor abrupte, cari se ridică ameninţător, din toate părţile, închizând orizontul. Aici te simţi îndată izolat complet de restul lumii, căci nu vezi împrejur decât stâncile dogorâte de soare, cu peşteri nenumărate, în care au trăit (cu miile) sihaştrii de odinioară, iar astăzi îşi au locuinţa bursucii şi porumbeii sălbatici. Nu se aude în vale decât glasul speriat al păsărilor de pustie şi murmurul plăcut al apelor care coboară grăbit pe canalul străvechi al Macabeilor şi al Irozilor, care s-a înnoit în vremea din urmă.
Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul este aşezată în valea cea adâncă a “Enonului” cum o numeşte Sf. Ioan Evanghelistul (cap.3, vers.23): “Era însă şi Ioan în Enon, aproape de Salim şi boteza acolo, pentru că erau acolo ape multe”. În Testamentul Vechi valea aceasta era cunoscută sub numele de Horit sau Horat, unde a petrecut o vreme Sf. Prooroc Ilie, iar astăzi se numeşte Valea Hozevei (posibil de la muntele “Hasva”, locul unde s-a născut Adam, despre care se vorbeşte în Cartea Facerii, cap.38, vers.5).
Mânăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul stă lipită de stânca uriaşă, în partea stângă a pârâului, întocmai ca un cuib de rândunică.
0 comentarii: